joi, 1 decembrie 2011

TEHNOLOGIA EXPLOATĂRII TAURINELOR PENTRU PRODUCŢIA DE CARNE

Carnea constituie un alt produs important ce se obţine de la bovine, fiind deosebit de apreciată atât pentru pentru conţinutul sau in principii nutritivi si pentru calităţile sale diete::, e unanim recunoscute, cât şi pentru ponderea din ce în ce mai mare pe care o are în rentabilitatea creşterii taurinelor şi participă la fondul mondial de carne cu peste 30 %.
Sub raportul compoziţiei chimice, carnea de taurine, se prezintă ca un aliment complet ce conţine 36,2 % SU (18,7 % proteină şi 15,3 % grăsimi), are o caloricitate de 1800 kcal/kg şi are în componenţă toţi aminoacizii esenţiali şi aproape toate vitaminele.
Deasemenea, taurinele furnizează o carne convenabilă sub raportul costului de producţie, deoarece valorifică o gamă largă de furaje de volum ce se găsesc mai frecvent şi sunt ieftine.
Masculii castraţi realizează sporuri mai mici de creştere, consecutive unui consum specific superior, dar produc o carne mai bună decât a tăuraşilor, însă inferioară femelelor.
Femelele realizează greutăţi la sacrificare, randamente şi carcase mai mici, dar carnea este mai perselată şi marmorată, mai fină, mai fragedă, mai suculentă, mai deschisă la culoare, cu gust şi aromă mai plăcute.
>             Precocitatea - Animalele aparţinând raselor precoce se ingrasa mai repede si depun cantităţi mari de came si grăsime, comparativ cu cele din rasele semiprecoce si mai ales tardive. Randamentul la taiere, frăgezimea si suculenta camii sunt mai ridicate la animalele precoce ;
>             Influenta hranei - O hranire raţionala si bine echilibrata in principii nutritivi, conduce la obţinerea unei cami superioare calitativ si cu o mare valoare calorica. Tinand seama de sortimentele de nutreţuri folosite, se disting mai multe tipuri de hranire : " tipul voluminos " în care predomina nutreţurile fibroase si suculente si care se foloseşte mai ales in cazul bovinelor adulte, a celor reformate si a tineretului în vârsta de peste 1 an si jumătate, asigură obţinerea unei cami la un pret de cost mai scăzut, dar de calitate mai slabă; " tipul concentrat " este un tip de hranire specific ingrasarii intensive a tineretului taurin, nutreţurile concentrate din hrana reprezintă peste 50 % din valoarea nutritiva a raţiei, asigură sporuri zilnice mari de creştere ( 900 - 1200 g/cap/zi) si o carne de calitate superioară, dar la un pret de cost mai ridicat; " tipul lactat " foloseşte la îngrasarea viţeilor, utilizând aproape exclusiv in hrana laptele si substituienţii de lapte. Asigură sporuri mari de creştere (peste 1200 g/cap/zi), randament ridicat la sacrificare (60-62 %), proporţie mare a cărnii în carcasă, însuşiri organoleptice excepţionale, dar este un tip de hranire costisitor, intrucat in foarte multe cazuri carnea obţinută nu acoperă cheltuielile de producţie.
Legat de tipul furajelor folosite: masa verde şi fânul favorizează obţinerea unei cărni superioare cu însuşiri organoleptice deosebite; concentratele influenţează pozitiv culoarea, marmorarea, perselarea şi celelalte însuşiri organoleptice; nutreţurile însilozate determină obţinerea unei cărni cu mai multă apă, de consistenţă moale şi culoare mai închisă.
>Sistemul de ingrasare - la taurine se pot utiliza trei sisteme de ingrasare si anume: intensiv, semiintensiv si extensiv.
Ingrăşarea intensivă generează cele mai bune rezultate, concretizate în valorificarea mai timpurie şi la greutăţi mai mari a animalelor, realizarea unui randament ridicat la sacrificare, raport favorabil între macrocomponente şi came cu însuşiri organoleptice superioare.
îngrăşarea semiintensivă asigură obţinerea unor rezultate mai mici comparative cu sistemul precedent, sporuri de creştere mai reduse cu cea. 25 %, consum sporit de hrană, randament la sacrificare mai redus cu 5 %, ponderea cărnii în carcasă mai redusă, dar indicele de seu este mai mare.
îngrăşarea extensivă realizează cei mai reduşi indicatori ai producţiei de carne materializaţi atât în cantitatea de came produsă, cât şi în calitatea şi economicitatea acesteia.
B) Producţia totală de carne - este influenţată de următorii factori:
>             Efectivul de taurine sacrificate - se află în corelaţie direct proporţională cu producţia de carne şi reprezintă un factor extensiv de sporire a acesteia. Numărul de animale fiind limitat de posibilităţile de asigurare a furajelor, creşterea producţiei de came se poate realiza prin sporirea numărului de produşi/femelă matcă, creşterea intensităţii de selecţie, optimizarea raportului de sexe, reducerea ponderii reformei de necessitate, folosirea vacilor reformate la încrucişări industrial,etc.
>             Greutatea medie la sacrificare - reprezintă un factor intensiv de sporire a producţiei de carne. Greutatea medie a animalelor la sacrificare pe plan mondial este de 350-400 kg. în vederea obţinerii unei cantităţi mai mari de carne se recomandă sacrificarea tineretului la greutăţi corporale de peste 450 kg şi a animalelor adulte la greutăţi mai mari de 600 kg.
>             Randamentul la sacrificare - la taurine, randamentul la taiere variază in funcţie de rasă, vârstă, sexul animalului, sistemul şi starea de ingrasare etc.
Taurinele din rasele de came ( Hereford, Shorthorn, Aberdee - Angus, Santa Gertruda ) realizează un randament la taiere ce variază între 60 - 70 %, rasele mixte 52 - 60 % ), iar taurinele din rasele de lapte au un randament la sacrificare de 38 -46 %. Cat priveşte randamentul la taiere al bubalinelor, el variază intre 39 -48 %.
Tehnologii de îngrăşare utilizate la taurine
Producţia de carne la taurine se poate obţine în urma îngrăşării animalelor în trei sisteme: extensive, semiintensiv şi extensive, fiecare având caracteristici proprii.
>Tehnologia de îngrăşare în sistem extensiv - se întâlneşte din ce în ce mai rar în exploataţiile cu efective foarte reduse de animale, în gospodăriile populaţiei, datorită unor neajunsuri de ordin tehnic şi economic. Are la bază întreţinerea animalelor pe păşuni naturale şi hrănirea acestora numai cu nutreţuri de volum fără adaosuri de concentrate.
Ritmul acumulărilor medii zilnice este de 400-600 g/cap/zi, consecutiv unui consum specific de 8-20 UN/kg spor. Sunt utilizate la îngrăşare animale tinere în vârstă de peste 12-13 luni şi animale adulte, durata îngrăşării fiind de 5-6 luni.
> Tehnologia de îngrăşare în sistem semiintensiv - are la bază utilizarea în hrana animalelor a nutreţurilor de volum şi a unor subproduse din industria alimentară, care se suplimentează cu cantităţi moderate de nutreţuri concentrate.
Prezintă avantajul utilizării unor sortimente de produse şi subproduse vegetale şi din industria alimentară, ieftine ce nu pot fi folosite direct în alimentaţia omului. Structural, perioada de îngrăşare este împărţită în trei subperioade:
                subperioada de pregătire - vizează următoarele activităţi: preluarea şi recepţia animalelor, transportul şi lotizarea acestora, carantinarea animalelor şi obişnuirea acestora cu consumul progresiv al nutreţului ce va constitui baza raţiilor de îngrăşare şi are o durată de 15-25 zile. în această subperioada
                subperioada de îngrăşare propriu-zisă - are caracteristic participarea nutreţului de bază în proporţie de 65-70 % din valoarea raţiei zilnice. Durata acestei subperioade este diferită şi variază în funcţie de sporul de creştere realizat şi greutatea propusă a fi realizată la sacrificare.
                subperioada de finisare - reprezintă ultima parte a procesului de îngrăşare, în care nutreţurile de volum se reduc în favoarea celor concentrate. Are loc îmbunătăţirea calităţii comerciale a animalelor, a calităţii comerciale a cărnii (marmorarea şi persilarea ţesutului muscular), îmbunătăţirea indicilor de abator, etc.
Sub raportul nutreţului de bază utilizat, în practică, se cunosc mai multe variante de îngrăşare semiintensivă:
Ingrasarea pe baza de masa verde
Se practică în unităţile ce dispun de păşuni bogate si cantităţi suficiente de masa verde asigurate prin cultură. în funcţie de condiţiile concrete acest sistem de ingrasare poate avea loc în mai multe variante: numai pe pasune, pe pasune cu adaos de masa verde din conveer, pe baza de pasune cu adaos de suplimente de concentrate, pe baza de masa verde cosita cu adaos de concentrate etc. Indiferent de varianta aleasa se vor respecta zilnic câteva indicaţii metodice :
Ø    asigurarea zilnica in hrana a suplimentului mineral necesar, format din calciu si sare de bucătărie;
Ø    asigurarea pe păşuni a surselor de apa, umbrarelor necesare si jgheaburilor pentru asigurarea suplimentului de nutreţuri concentrate;
Ø   gruparea animalelor la pasune pe sexe si loturi, parcelarea păşunilor ( pasunarea unei parcele nefiind indicata mai mult de 7 zile, iar in cursul unei zile a cate 12-14 ore);
Ø   castrarea tăuraşilor cu cea. 20 - 25 zile înainte de a fi scoşi la păşune.
Ø    întreţinerea pe păşune are o durată de cea. 100-150 de zile şi se utilizează, de preferinţă, tineretul în vârstă de peste 12 luni ce poate realiza un spor de creştere de cea. 700-800 g/cap/zi, consecutiv unui consum specific de 7,5- 10 UN/kg spor
Rezultatele obţinute in tara noastră dupa acest sistem de îngrăşare arata ca cele ma mari sporuri zilnice pe cap de animal au fost obţinute la tineretul in vârsta de 12 - 14 luni ( 400 - 700 g ), comparativ cu cel in vârsta de 6 - 12 luni ( 300 - 600 g ), ingrasat numai pe pasune de buna calitate. In cazul păşunilor slab productive, se recomanda introducerea unui supliment de nutreţuri concentrate. Perioada de îngrăşare pe păşune este urmată de o perioadă variabilă de îngrăşare în stabulaţie ce se realizează în adăposturi închise, cu întreţinerea liberă pe aşternut permanent, animalele fiind hrănite cu masă verde la discreţie şi un adaos de 2-2,5 kg concentrate.
Ingrăşarea pe baza de nutreţuri suculente
Se practica in general in perioada de iama folosindu-se, cel mai frecvent, porumbul siloz, ca nutreţ de bază, dar mai pot fi utilizate şi alte suculente (semisiloz de ierburi, sfeclă, bostănoase, tăieţei de sfeclă, borhoturi, etc.) . Vârsta animalelor preluate pentru acest tip de îngrăşare trebuie să fie de minimum 6-7 luni, dar cele mai bune rezultate se obţin utilizând animale de peste 12 luni. Ponderea nutreţului însilozat nu trebuie să depăşească 50-55 % din valoarea nutritivă a raţiei, diferenţa completându-se cu nutreţuri fibroase şi concentrate, cu asigurarea zilnică a necesarului de minerale. Se pot obţine sporuri de creştere zilnice de 700-900 g/cap/zi cu un consum specific de 8-9 UN/kg spor.
Ingrăşarea cu nutreţuri fibroase si grosiere
Acest sistem este folosit in special in zonele de munte ( mari producătoare de fanuri) si cele de câmpie (producătoare de mari cantităţi de coceni, paie si alte deşeuri vegetale ).
Nutreţurile fibroase şi grosiere pot intra în raţie in proporţie de 50 - 55 %, din totalul U.N. si pot fi administrate sub formă tocată. Pentru completarea necesarului de proteina se poate folosi ureea, cate 30-35 g pentru fiecare 100 kg greutarte vie - ureea se va prepara în raport de 1/9 cu melasa, amestec ce se va dilua cu apă în aceeaşi proporţie de 1: 9.
Paiele si cocenii, tocaţi in prealabil, se vor stropi cu un asemenea amestec, iar folosirea lor in hrana va fi făcuta numai dupa 10 ore de la stropire. Este foarte important să se asigure necesarul de minerale, un rol foarte important avându-1 sulful ce trebuie asigurat în raport de 1/10-1/12 faţă de uree şi o cantitate minimă de 0,5 kg fân/100 kg greutate vie.
>     Tehnologia de îngrasare în sistem intensive-industrial
Ingrasarea intensiva de tip industrial a tineretului taurin se realizează in unităţi specializate care permit organizarea si mecanizarea proceselor de producţie cu maxima eficienta. Acest sistem de îngrăşare prezintă următoarele caracteristici: utilizează material biologic provenit de la rasele specializate de came sau de la rasele mixte, ori metişi ai acestora; foloseşte un regim de nutriţie intens, cu raţii echilibrate şi structurate corespunzător cerinţelor specific fiecărei etape de vârstă; adăposturi specific fiecărei categorii de vârstă, personal specializat, tehnologii modem de creştere.
Recepţia animalelor destinate îngrăşării se poate realizează la vârste mici cea. 3-4 săptămâni de la naştere din ferme îndemne, în baza unui contract ferm de afluire, condiţiile minime de preluare fiind: stare bună de cănătate, conformaţie corporală corectă, obişnuirea cu consumul de substituient de lapte administrat la găleată. După recepţie animalele sunt lotizate în funcţie de vârstă şi greutate şi sunt cazate ân adăposturi organizate în boxe colective, adăposturi ce au fost pregătite în prealabil prin curăţire mecanică şi igienizare.
In general, sistemul intensiv de îngrăşare este structurat în trei faze fiecare având caracteristici proprii:
Faza I (alăptare-înţărcare) - durează de la vârsta de preluare până la vârsta animalelor de 70 de zile. Animalele sunt întreţinute în boxe colective pe aşternut permanent sau pe pardoseală tip „grătar", beneficiind de o suprafaţă de întreţinere de 1,3-1,4 mp/cap. Pe peretele dinspre aleea de furajare, boxele sunt prevăzute cu iesle betonate, pentru fibroase şi concentrate, dotate cu sistem de blocare a capului animalelor şi cu dispositive de fixare a găleţilor cu substituient de lapte.
Adăparea se realizează prin adăpători comune cu nivel constant una/boxă, iar evacuarea dejecţiilor se face mecanic cu lamă racloare.
Baza hrănirii animalelor o constituie substituienţii de lapte, fânul de lucerna şi concentratele de calitate foarte bună administrate la discreţie. Consecutiv acestui tip de hrănire animalele pot realiza un spor mediu de creştere de 700-800 g/cap. Animalele sunt înţărcate cu cea. 10 zile înaintea transferului în adăposturile de faza a-II-a, transfer realizat pe principiul „ totul plin - totul gol" după efectuarea vaccinărilor specific.
Faza a II-a (creştere-îngrăşare) - are o durată de cea. 190 de zile, animalele fiind întreţinute în adăposturi tip hală, în stabulaţie liberă, în boxe colective cu pardoseala tip „grătar". Animalele trebuie să beneficieze de o suprafaţă de întreţinere de 2,0-2,5 mp/cap până la greutatea de 350 kg şi de 3,0-3,5 mp/cap peste această greutate.
Alimentarea cu apă se face la discreţie utilizîndu-se adăpători comune cu nivel constant una/boxă, iar evacuarea dejecţiilor se poate realiza hidraulic sau mecanic.
Pe peretele dinspre aleea de furajare boxele sunt prevăzute cu iesle betonate dotate cu grătare metalice de furajare (front de furajare 20 cm/cap). Furajarea se va realiza la discreţie, cu nutreţuri de volum (fibroase şi suculente ) de foarte bună calitate şi nutreţ concentrat sub forma unui amestec unic administrat cu ajutorul unei remorci tehnologice, animalele putând realiza un spor de creştere de cea. 1100 g/cap/zi.
Faza a IlI-a (îngrăşare-fmisare) - are o durată de cea. 140 de zile, când animalele realizează o greutate de peste 450 kg, consecutive unui spor de creştere de peste 1250 g/cap/zi. întreţinerea animalelor se realizează în adăposturi tip „hală", în boxe colective cu pardoseala din grătar de beton armat. Boxele, în partea dinspre aleea de furajare, sunt dotate cu iesle din beton prevăzute cu grătare metalice de furajare (front de furajare 25 cm/cap). Hrănirea animalelor se realizează la discreţie asigurându-se 2-3 sortimente de nutreţuri sau un furaj unic, raţiile furajere fiind concepute astfel încât să asigure realizarea sporului de creştere planificat şi îmbunătăţirea însuşirilor organoleptice ale cărnii.
Adăparea se realizează la discreţie prin adăpători commune cu nivel constant una/boxă, iar evacuarea dejecţiilor se realizează mechanic cu lamă racloare sau hydraulic.
La finalizarea îngrăşării, livrarea se face în totalitate pe întregul adăpost după principiul „totul plin-totul gol" evitându-se constituirea de noi loturi de animale, care, eventual, nu au ajuns la masa corporal de valorificare.
După depopulare, adăposturile sunt supuse igienizării mecanice şi dezinfecţiei în vederea unei noi populari.

Un comentariu:

  1. cate kg tain se da la taurine de 6 luni pentru angrasare pe cap de animal pe zi

    RăspundețiȘtergere