REPRODUCŢIA CABALINELOR

Reproducţia are o importanţă deosebită atât în sporirea şi ameliorarea efectivelor de animale, cât mai ales în ridicarea eficienţei economice în creşterea cabalinelor. In organizarea şi desfăşurarea în bune condiţii a acestei activităţi trebuie să se aibă în vedere o serie de particularităţi ale specie legate de: vârsta apariţiei maturităţii sexual^ momentul optim de introducere a tineretului la reproducţie, ciclicitatea apariţiei căldurilor, durata gestaţiei, etc.

De regulă, la cabaline se practică sistemul sezonier de monte şi fătări, primul fiind primăvara (ianuarie-martie) şi cel de al doilea sezon, toamna (octombrie-decembrie) pentru femelele care nu au fost fecundate în primăvară.

 Pregătirea reproducătorilor pentru montă - reprezintă o etapă deosebit de importantă deoarece condiţionează, în foarte mare măsură, calitatea materialului seminal şi implicit calitatea viitorilor produşi.

Pregătirea armăsarilor - debutează cu cea. 1-1,5 luni înainte de începerea sezonului de montă ( în funcţie de starea de întreţinere a acestora) şi are drept obiectiv principal aducerea armăsarilor într-o condiţie optimă de reproducţie printr-o hrănire şi o îngrijire adecvată. Astfel, se recomandă administrarea în hrana animalelor a unor nutreţuri de foarte bună calitate cu un volum redus şi un aport proteic ridicat.

Este indicat, în perioada de vară, administrarea masei verzi în cantitate de 20-25 kg/cap/zi şi a unui supliment de concentrate, în completarea raţiei de bază, iar în perioada de iarnă administrarea fânurilor de bună calitate de leguminoase şi graminee (cea. 75 % din valoarea nutritivă a raţiei) şi a nutreţurilor suculente si a concentratelor.

In perioada utilizării la montă este necesar să se administreze un supliment de nutreţuri de origine animai (ouă, lapte smântânit, făină de carne, etc.). Este. foarte important ca raţia armăsarilor să fie administrată în 3-4 tainuri şi să fie condusă astfel încât să se evite supraalinientaţia şi îngrăşarea animalelor.

Intreţinerea armăsarilor trebuie gândită astfel încât aceştia să se menţină permanent într-o condiţie bună de reproducţie. în funcţie de numărul acestora pot fi întreţinuţi în boxe individuale, pe pardoseală din pământ bătut peste care se pune un strat gros de paie (armăsarii sunt liberi) sau legaţi la iesle cu lanţuri din două părţi, pe ştand din pământ bătut prevăzut cu un aşternut de paie.

Ingrijirea armăsarilor constă în perierea şi ţesălarea zilnică, precum şi în spălarea, ajustarea şi îngrijirea periodică a copitelor. Este foarte important, pentru menţinerea condiţiei de reproducător a masculilor, să se realizeze mişcări în aer liber timp de 2-3 ore în padocuri în manej sau prin utilizarea la munci uşoare.

Utilizarea armăsarilor la reproducţie trebuie să se realizeze confonn unui program de montă, astfel încât să se evite epuizarea masculilor şi diminuarea calităţii materialului seminal (în general, masculii tineri pot fi utilizaţi la montă o dată pe zi, iar cei adulţi de două ori pe zi la un interval de cea. 8-10 ore).

Pregătirea iepelor - începe cu cea. o lună înainte de începerea sezonului de monte şi urmăreşte două direcţii prioritare: refacerea femelelor adulte, din punct de vedere fizic, în vederea începerii unui nou ciclu de reproducţie şi pregătirea tineretului pentru introducerea la reproducţie. Pregătirea femelelor adulte are în vedere lotizarea acestora în funcţie de starea de întreţinere şi administrarea unei hrăniri suplimentare loturilor de animale aflate într-o stare necorespunzătoare de întreţinere, astfel încât acestea să poată relua în condiţii foarte bune activitatea de reproducţie.

Se recomandă administrarea în hrana femelelor a unor furaje de foarte bună calitate (masă verde de bună calitate, fânuri de leguminoase) şi suplimentarea raţiei de bază cu nutreţuri concentrate cu un aport proteic şi energetic ridicat.

Introducerea la reproducţie a tineretului trebuie să se realizeze atunci când femelele au o conformaţie corporal armonioasă şi au atins cea. 70-75 % din greutatea animalelor adulte, introducerea prematură sau tardivă a animalelor la reproducţie generând o serie de neajunsuri de ordin tehnic, economic şi sanitar-veterinar.

Intreţinerea iepelor se face în stabulaţie liberă, în adăposturi tip „ hală", prevăzute cu padocuri exterioare, cu pardoseala din cărămidă sau pământ bătut peste care se aşterne un strat gros de paie; alocându-se o suprafaţă de cea. 5-6 mp/cap.

Ingrijirea corporală constă în controlul, ajustarea şi tratarea periodică a copitelor, în perioada de vară şi pansajul zilnic, în perioada de iarnă.

Monta, gestaţi a şi fătarea la cabaline

Monta Ia cabaline se pate efectua liber (fiind întâlnită foarte rar în gospodăriile populaţiei) sau dirijat. în hergheliile moderme cu effective mai numeroase se practică însămânţarea artificial a femelelor cu material seminal de foarte mare valoare.

Această acţiune debutează cu organizarea campaniei de montă ce presupune: stabilirea numărului de iepe, stabilirea numărului de armăsari, potrivirea perechilor conform obiectivelor de selecţie stabilite pentru fiecare exploataţie, stabilirea şi procurarea materialelor necesare acestei acţiuni, etc.

Monta dirijată se realizează într-un padoc prevăzut cu o bară de încercare, după o pregătire prealabilă atât a masculului, cât şi a femelei, încărcătura fiind de 15-30 femele pentru masculii tineri şi de 60-70 femele pentru masculii adulţi.

Gestaţia la iapă are o durată medie de 336 zile cu variaţii între 335 şi 350 zile, fiind influenţată de o serie de factori: precocitatea rasei, vârsta femelei, sexul produsului, etc. în această perioadă specială femelele trebuie să beneficieze de condiţii optime de hrănire, îngrijire şi adăpostire. Hrănirea iepelor gestante trebuie dirijată astfel încât să pemiită atât sporirea greutăţii corporale a femelei şi crearea unor rezerve, cât şi creşterea în condiţii optime a fetusului. Pe timpul verii cel mai indicat furaj este masa verde administrată sub formă de păşune şi un supliment de concentrate de 2-3 kg/zi.

In perioada de stabulaţie se recomandă administrarea unor fânuri de foarte bună calitate în cantităţi de 9-12 kg/cap/zi şi a unui amestec de concentrate 3,0-3,5 kg/cap/zi. în prima parte a gestaţiei se poate administra şi nutreţ însilozat în cantităţi de 3,0-5,0 kg/cap/zi. întreţinerea se realizează liber, în adăposturi tip hală, pe pardoseală de pământ bătut peste care se pune un strat gros de paie. Este foarte important ca adăpostul să fie prevăzut cu padoc exterior, astfel încât animalele să poată să facă mişcare şi să se evite aglomeraţia la intrarea şi ieşirea din adăpost.

Ingrijirea corporală se realizează prin controlul, ajustarea şi tratarea periodică a copitelor, în perioada de vară şi pansajul zilnic, în perioada de iarnă.

Fătarea  este prevestită de apariţia unor modificări importante în comportamentul femelei. Astfel, cu câteva zile înaintea ratării animalul este neliniştit, se culcă şi se scoală des, musculatura crupei se relaxează, flancurile se adâncesc, coada devine mai puţin rigidă, glanda mamară este hipertrofiată, etc. In vederea desfăşurării fătării fără incidente, cu câteva zile înainte-de momentul stabilit, trebuie pregătit corespunzător spaţiul destinat fătării, pregătită şi transferată femela în boxa de fatare..

 Fătarea propriu-zisă durează cea. 20-40 min, fiind urmată de expulzarea învelitorilor fetale, retenţiile piacentare fiind relative rare la cabaline.

Imediat după fătare femela trebuie să primească îngrijiri speciale: se "buşumează corpul în vederea zvântării, deoarece pe timpul fătării transpiră foarte mult, se spală şi se dezinfectează trenul posterior al animalului şi i se administrează un barbotaj format din apă călduţă, sare şi tărâţe de grâu. In zilele următoare hrănirea se realizează cu fânuri de foarte bună calitate şi nutreţuri concentrate.

Ingrijirea mânjilor, imediat după fătare, constă în degajarea căilor respiratorii de mucozităţi pentru a facilita respiraţia, secţionarea şi dezinfecţia cordonului ombilical, buşumarea în vederea zvântării şi administrarea primului tain de colostru la un interval maxim de 40-60 minute de la fătare.